Prezentare
„Poezia lui Dumitru Necsanu, scrisa cu ani in urma, era atipica fata de poezia de atunci, asa cum este atipica in momentul publicarii primei carti fata de poezia ce se scrie si se publica acum. Poezia rezista la lectura, pare proaspata si cu amprente vadit personale. Evitarea mijloacelor artistice si de limbaj comune este si in prezent pentru D.N. o conditie prioritara pentru a scrie poezie asa cum crede ca aceasta ar putea rezista timpului.”
Gellu Dorian
„Poezia lui Necsanu nu-i politica si nici macar nu face trimiteri la real, la cotidian ea e centrata pe obsesia viziunii, pe transcrierea revelatiei si a zguduirii, ridicand o verticala contemplativa pe simbolul si toposul omphalos-ului (fondul de mit al viziunii a fost pus in clar de Gellu Dorian) nu o preocupa accidentele, ci esentele, atemporalitatea si sarja metafizica decontextualizata conditia, prin urmare, generica, nonbiografica. E un lirism de parabola, in fond, de retorica oraculara, greu de ipoteze si sensuri, innodand dedesubt o dogma lirism, deci, cu trecere spre ermetism, spre descrierea de embleme in care se contrag gesturi si stari mari, nu maruntisuri de cotidian. Lirism in care oculta se sprijina pe tratamentul delicat, adesea cu bataie spre pretiozitati, al unor radicale vizionare, pe conversiunea la suav a unor «materii» si piese simbolice grele si Necsanu foloseste un harnasament expresionist, tras spre convulsia imaginativa, unit cu diafanitati melodramatice”.
Al . Cistelecan
„Stilul intrerupt, repetitiile (muzicale), inextricabilitatea pe alocuri a discursului, lucratura manierista, picanterii arhaice si ludice, structura legata a cartii personalizeaza si singularizeaza scrisul lui Dumitru Necsanu.
[...]
Filosofia lui Dumitru Necsanu imperecheaza insolit pozitia unui hedonist/epicureu cu a unui ascet, a unui traitor in lumea de afara si a unui contemplativ care-si scruteaza interiorul, miscandu-se in lumea ideilor cu eleganta”.
Paul Aretzu
|
