Prezentare Urma si transfer: terapia intr-o era poststructuralista Brian S. Appleby Ca lider al miscarii deconstructiviste, Jacques Derrida a avut un efect profund asupra gandirii moderne. In acest articol, autorul aplica psihoterapiei conceptele lui Derrida. Folosind conceptele de urma si diferanta, sunt descrise identitatea si relatia terapeutica. Transferul si contratransferul sunt privite ca urme, rezultate in urma destramarii dihotomiei terapeut/pacient. Folosirea notiunilor derrideene de „joc si „diseminare deschide optiuni terapeutice care permit pacientului/pacientei sa exploreze modul in care sensul deriva din viata sa. Sunt examinate, de asemenea, intrebari cu privire la construirea sentimentelor si comportamentelor. Sintetizand, o abordare terapeutica deconstructivista duce la o gama larga de libertati si posibilitati.
Vinovatia si multidimensionalitatea sa: abordari empirice utilizand perspectiva kleiniana Chieko Hasui Hiromi Igarashi Toshiaki Nagata Toshinori Kitamura Dupa examinarea definitiilor tipurilor de vinovatie de persecutie si de penitenta, bazate pe perspectiva kleiniana, am elaborat o masurare uni-item a acestor tipuri si am examinat fidelitatea si validitatea acestui instrument in trei studii, validitatea concurenta a masurarii a fost aratata in populatia de studenti la universitate folosind ca validator extern Test of Self–Conscious Affect–3. Chestionarul nu a fost influentat de un stil de raspuns dezirabil social. Validitatea concurenta a fost demonstrata studiind variabile externe diferite: cele doua tipuri de sentimente de vinovatie coreleaza moderat unul cu celalalt, dar vinovatia de penitenta coreleaza mai puternic cu variabile legate de maturizarea eului. Stabilitatea test-retest este doar modesta, sugerand o fluctuatie in timp a constructelor sentimentelor de vinovatie masurate.
Psihoterapie 2.0: Blogging-ul pe MySpace® ca autoterapie Leon Tan O ancheta condusa de America Online (AOL®) in 2005 a raportat uimitoarea descoperire ca aproape 50% dintre cei care posteaza pe logurile de pe internet (webloguri sau bloguri), le folosesc drept o forma de autoterapie. Aceasta descoperire a trecut relativ neobservata pe psihoterapeuti si alti profesionisti din cadrul sanatatii mintale. Data fiind populatia de bloggeri (cei care posteaza jurnale pe internet) si de cititori, semnificativa la nivel mondial, si problema aparent greu de gestionat a bolii mintale in lume (conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, povara globala a bolii mintale cantare ste mai mult decat a tuturor cancerelor la un loc), posibilitatea bloggingului ca autoterapie merita o atentie mai mare. Cercetarile care investigheaza posibilitatile sanogene ale blogurilor sustin o promisiune specifica, cel putin pentru cei dispusi sa scrie si pentru cei care lucreaza cu pacienti care scriu. Acest articol pune intrebari asupra modului in care cineva ar putea sa utilizeze un blog in cadrul unei retele sociale ca forma de autoterapie. Pe baza unui interviu realizat cu un blogger in mai 2007, am construit un portret al individului care utilizeaza bloggingul ca autoterapie.
